Verde
Verde e vântul, clinul povârnit,
preț de o iubire aici am viețuit.
Bătrânul munte fără vârstă pare,
doar amintirea e bătrână tare.
Tăcutul e de moarte ocolit,
primul cuvânt, nevoi l-au zămislit.
Clinul cel verde, verdele vânt
tăcuți și orbi de-a pururi sunt.
Și eu am fost de-al locului și mut,
dar în cuvinte m-am pierdut.
Clinul și vântul, cu a lor verde fire,
tineri rămân, doar sieși mulțumire.
poezie de Wolf von Aichelburg, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre cuvinte
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vârstă
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.