Pe aici am fost, pe dincolo poate...

Pe gaura timpului
Am intrat în inima ecuaţiilor
Care sorb din rădăcina cerului
Stoarsă din sânii lumii
În doniţa îngerilor.

Minunea se-ntâmplă
În toamna
Tocită în vârfuri de aripi
De-a lungul orizontului
Încărcat cu neatingerea.

Poştaşul Domnului simte
Şi discret
dresează porumbeii
Să ciugulească din palme
Urmele sărutului meu
Scoase din hamul ceresc
Ce caută rădăcinile necunoscute
Memoriei ierburilor
Călcate de iezii dansând
În dezacorduri şăgalnice.

Rugina răsăritului se răceşte,
Mersul încrederii mele
Înserează pe buza brazdelor
Anafura frunzelor
Zburătăcite peste cocoloaşe de pământ.

Vezi? Îmi spune sinea mea,
Pe aici am fost,
Pe dincolo poate am fost
Sau poate vom trece
Spre clepsidra spartă
Sub ochelarii Domnului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!