Melancolie

În toiul vieţii dorul prinde aripi,
Visele sunt frunze de tutun,
Luna le fumează şi strănută
În tulnice din coajă de alun.

Urechea ta e rotocol de vorbe,
Unduiri în inimă mocnind,
În pragul bătrâneţii mele care
Uită sărăcia puterilor venind.

Mi-i dor de o cafea şi-o pâine albă,
De un ţigan să-mi cânte în surdină,
O strachină cu ciorbă să împarţi,
Poetului, cu pui de la vecină.

O varză acră să-mbuneze gura
După licoarea în pocale pusă,
Când m-oi trezi mai bine să te văd
Chipeşă, neîntinată, muză.

Melancolia asta-i precum mustul,
Vrea să fermenteze-n butoaie ferecate,
Plăcerea lui să fie-n toiul vieţii:
Gustarea-ndestulată, fără de păcate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!