Corbii de piatră
Ei veniră întâi din ală epocă
De unde se risipeau stoluri stoluri
Ei zburau preventiv peste alte ere
Mult mai înainte de potop
De unde existau și dinozauri
Ei veneau dinadins pe deasupra
Pe urmă s-au încastrat în piatră
Și piatra în stânca veșniciei
Să nu ne calce pe orgoliu
În variante negre sau pedunculare
În versiuni emotive sau austere
Implementați în propria tăcere
Încremeniți în nedumerire
Acum așteaptă prefăcuți în stânci
O nouă epocă exhaustivă
Când vor putea să procreeze
Când vor putea reproduce zboruri.
poezie de David Boia (17 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stânci, poezii despre tăcere, poezii despre orgoliu sau poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.