Sonetul Cetăţii Sucevei

Văd ca prin vis, pe ziduri de cetate,
Oştenii plini de muşchi făcând de gardă,
Ici-colo un hatman cu o cocardă;
Sunt umbre şi sunt toate însetate.

La cuhnie zăreşti o halebardă,
Stăpânul ei, cu gesturi delicate,
Pe-o fată ce gătea nişte bucate,
O prinde, o sărută, o dezmiardă.

Urmaşii lor de astăzi, în plimbare,
Constată curioşi, cum sunt turiştii,
Că muşchi mai vezi prin colţuri fără soare.

În loc de-oşteni, arcaşii, floretiştii
Au setea cel puţin la fel de mare.
Aţi înţeles, sosesc epigramiştii!

sonet de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!