Guguștiucii
La colțul casei într-un nuc
Femela și c-un guguștiuc
Au strâns câteva surcele
Făcându-și cuibar din ele.
După... atingeri ușoare
Au depus trei oușoare
Și cu grijă le-au clocit
Pe soare, în ploi și vânt.
Mai aveau câte-o surpriză,
Când o coțofană-n criză
De hrană pentru odrasle
Ataca lovind sub coaste.
Ei, săracii, guguștiucii
Se luptau ca mamelucii...
Ca ostași în apărare
Pentru copii și... mâncare.
Ceva... ce nu face omul
Și nici roade cum dă pomul;
Animale, păsări, gâze,
Se luptă și... ard în spuze.
Noi, oameni, avem pretenții
Să trăim doar din subvenții,
Iar ei, niște guguștiuci
Ne dau "liber" în... papuci.
Cum au dat la puii lor
Pe deasupra nucilor
Drumul către înălțimi,
Unde toți am vrea să fim!
Păsări, ființe-ndrăgostite,
Spațiul, ritualuri sfinte,
Le păstrează neam din neam
Până-n vârful crud de ram.
... Avem atâtea poveți,
Că în viață tot să-nveți!
De-și are rost vreo-ntrebare,
În cap sfredele-o mirare.
poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înălțime
- poezii despre zoologie
- poezii despre vânt
- poezii despre surprize
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.