Să plec?!
Mă doare tristețea, mă doare IUBIREA,
Frământ o-ntrebare:" Mi-am sfârșit menirea?!"
În suflet e ceață și nu știu ce simt,
Mă plimb într-un gol... nu mai știu să alint.
Să fi obosit de IUBIRE prea multă?!
Privesc trist la ea, dar ea nu m-ascultă...
Mă-ntreabă de ce am adus-o pe lume?!
De ce-am învățat-o numai lucruri bune?!
Îmi spune c-o doare cumplit roata lumii
Și pierde, că-și bagă "în cârd" cu nebunii!
Cuvintele tac și inima-i surdă
Și răii se-adună la colțuri, să râdă.
Mă-ntreb ce e bine: să rămân sau să plec?!
E bine să plec când toți anii îmi trec!
Rămân în Credință, că e cel mai bine
Și îi cer Răbdării să se-ntoarcă la mine!
Nu știu ce să fac, nu știu ce s-aleg!
Încerc s-o ascult, încerc s-o-nțeleg!...
Am să-l rog pe EL s-aibă grijă de ea!
Ajută-mă, Doamne, că-i "LECȚIA" grea!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plimbare
- poezii despre nebunie
- poezii despre lecții
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.