Poemul destrăbălatelor frumoase

Destrăbălatele târgului, fetele care n-au învăţat carte
Hoinăreau pe maidane, dornice de dragoste şi vin
În floarea roşie a pulpelor ascuns aveau un spin
În care toţi amanţii se vor cresta de moarte.

Şi nebuneşte, prin vorbe tari sau sincopate gesturi
Într-un apus de soare când târgul părea mai măreţ
Îşi arătau pentru legi un fulminant dispreţ
Şi marea preferinţă pentru viol, asasinat, incesturi.

Feciorii de bani gata abia treziţi din vis
Nedumeriţi priveau aceste ticăloase
Ele mâncau pe stradă gutui viermănoase
Şi-şi dezveleau din pulpă un spaţiu interzis.

Dar nu prostituate erau, ci îndrăgostite
De ceea ce în viaţă e un joc periculos
Sub fuste albastre duceau un sex veninos
Şi-n pumni, ca pe şopârle, tâţele strivite.

Şi erau, ale naibii destrăbălate, atât de frumoase
Venerice răni (ca tăieturile crude ale briciului)
Le parfumau pulpele cu mirosul straniu al viciului
Atunci când treceau seara, şi dulci, şi tenebroase.

Feciorii de bani gata au părăsit palatele
Şi s-au oprit în faţa destrăbălatelor, pierduţi
Ele i-au salutat, ei s-au apropiat, tăcuţi
Feciorii de bani gata sărută lung destrăbălatele.

poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!