Ce nebunii visam
Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Și jur c-aș fi dormit la infinit,
De nu simțeam, acolo, mâna ta.
Când buzele ni se împerecheară
Și trupurile sau înlănțuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleșit.
Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce și fierbinte
Și-n clipele atâtea de puține,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.
Ce nebunii visam în dimineață,
Cuvintele când se topeau în șoapte
Și când simțeam că soarta mă răsfață,
Eu mă rugam, să fie iarăși noapte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.