Ce dulce e amintirea
Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.
Era o toamnă târzie,
în noi încolțea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!
Având frunzișul așternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n brațele mele.
Erai dulce și suavă
fecioară nevinovată.
Legănați parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.
Toamna ne-a girat iubirea,
martoră ne-a fost chiar luna,
Cerul ne-a dat fericirea
s-o avem întotdeauna.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre început
- poezii despre virginitate
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre nevinovăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.