Intemperie
Îmi tapează picurii, ca ropotu-n surdină
de mii de cai,
pe tabla de mașină...
într-un ploios, de-aproape început de mai.
Se unduiesc crengi brune cu înfrunziri verdatre
pe fondul gri
de-un cer, se revărsând bucate
multe, timpurii.
Asfaltu-i ca o smoală lisă, în multe lucii și penumbre,
întins parcă cu o rolă
șchiopătând în tumbe,
printre rigole în alveolă.
Mai trece, arar, un câtecine, de pe la magazin din colț,
c-o pungă mai mult goală,
sub o pânză, îi lucind bolț,
și c-un copil, ce-a sfârșit școală.
Mi se clătește parcă suflet, se toarnă gând în celuloid
de poze curse râu,
fără vreun rid,
lângă un lan de grâu...
... m-oprisem, după ce alergasem ploaie, să stau, uitat, tranchilizând
c-o liceană, toată fremătând...
pasager ieri, astăzi un gând
și, aud și acum suspin, fin geamăt...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre școală
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.