Cândva...
Cândva o mare de iubire
Cu ochii senini și visatori,
Azi un deșert în devenire
Cu suflet spulberat în nori.
M-au ars cuvintele și rouă
M-am ridicat rugă la cer,
O lume azi e ruptă-n două,
Fără iubire-n neguri pier...
Degeaba strig... ecou-i mut
Și vânturi toate-s împotrivă,
Când orice șansă ai pierdut
Rămâi corabie-n derivă...
Aveam un țărm și ca ofrandă
Senini ochii i-am oferit,
Azi n-au lumină nici să cearnă
Un trist și palid răsărit.
Eram o mare de iubire,
Oglinda unui cer senin,
Mă sting azi în dezamăgire
.... ucisă-n vorbe cu venin.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.