inductus

planuri alungite, contorsionate, un verb dedesubt
şi deasupra
subţiind legăturile luminii cu lucrurile

ca un înveliş, dar nu gest întrerupt, pudoarea rostirii
trece-n curaj vreodată?!

creioane încinse înfipte în încheieturile mâinilor, picioarelor
pe o foaie de hârtie aparent goală – răstignit
un poet nu mai scrie, recită astfel.
Urechea ta învaţă glasul cel de acum.
…………………………………….
Literele au dezgolit rădăcini, credeai
că nu-s atent, priveai gingia sângerându-mi
fiindcă am gustat din ele
de atunci
nu mai există un «ăsta sunt eu», m-am scurs
trecând prin agregări străine…
…………………………………….
rămas undeva între planuri, rostind fără încetare
numele tău
îi ţin culcuş pe limbă, interval of interval rugăciune

mă vrei astfel, ştiu, să nu fi învăţat literele
degetele mele de grădinar le-ai fi vrut
de pădurar, de miner… numai curajul
da, acesta să fi fost de poet!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!