Păcate contemporane
Sufletul meu coboară în izvorul cu stele albastre,
Împletește raze imemoriale, îmblânzește astre,
Îngroapă în mămăligă al treilea război mondial,
Înhamă la un tun o celulă de nechezat de cal.
Dintr-un pântec de rouă trezește un ecou,
O mână din hârtie mototolită are design-ul nou,
Pământul se îmbracă într-o strâmbă sărutare
Pe o sticlă de ochelari crește-o putredă floare.
Aștept resurecția pietrelor căzute din spații
Unde îngerii morții fac în tămâi incantații,
Pământul se albește la față de lovituri și de ură,
Invazia catastrofei intră pe ușă cu oase în gură.
Măruntaiele rușinii se-nalță în noapte spre stele
Gândurile introspecției prăpastiei devin rebele
Și-n praful saharian din care fac o mare mămăligă
S-aud fluturii morți cum pacea-n somn o strigă.
Se desface pielea pământului în haine împuțite,
Păcatele contemporane au zboruri ascuțite
Și intră unu-n altul ca ruinată iedera în noapte,
În ocean de lacrimi lumea catastrofal se zbate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre cai
- poezii despre îngeri
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre război
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.