Stea de mare

O stea de mare

Licariri albastre
De pasare maiastra,
stralucesc prin umbre cenusii,
Le observ jocul privind de la fereastra...

O picatura de soare imi stropeste obrazul rece,
Deschid ochii brusc,
- E o stea de mare! se aude o voce din intuneric...

O ating, o simt, o strang incet la piept...

Ea e legatura dintre ceresc si acvatic,
Imi spune cum intr-o seara a cazut,
A cazut lin si apoi mult prea repede;

A cazut in acest lac straveziu...
Din astra a devenit stea de mare,
Desi e albastra...

Ochii ei radiau a caldura,
Dar apa era inghetata!
Nu intelegeam...
Era o stea de mare care a atins cerul;

Va amintiti cum priveam de la fereastra?
Printre acele umbre cenusii,
Radiau licariri albastre
Ale unei stele singuratice;

Era comoara din adancuri...
"Singura sansa de a cunoaste fericirea", imi spunea ea,
"E sa te inveselesti descoperind complexitatea
Lucrurilor simple, acelor lucruri care stralucesc doar daca le observi...

Magulire, uimire...asta simteam
I-am recunoscut intelepciunea
Veche de mii si mii de ani...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Votează! | Copiază!