Unor mori de vânt
O, strașini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-și aduc aminte, așa bătrâne sunt,
De Don Quijote-n luptă cu morile de vânt
Zărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!
Sub șița învechită își întocmesc lăstunii
În primăvară cuiburi de paie și pământ,
Și fiecare toamnă vă sapă un mormânt în stâncă,
Pe țărână, sau prin nisipul dunii.
Deși vă paște moartea cumplită an de an,
Tot mai păstrați trufie de nobil castilian;
Subțire, brațul vostru înalță parcă-o spadă...
Și cum stați nemișcate pricep: pândiți grămadă
Să vie-n licărire de zale ce răsun'
Hidalgo de la Mancha și visul lui nebun.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre stânci
- poezii despre primăvară
- poezii despre nisip
- poezii despre negru
- poezii despre nebunie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.