Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vechiul drum al mătăsii

Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.

Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
lacrima celui sătul de vise devenind dulceagă
precum sudoarea unei statui muribunde.
Ți-am săpat peșteră în cearcănele mele cenușii,
lucrând ca un condamnat pus pe fugă, daltă cu daltă,
milimetru cu milimetru, mai izbeam din greșeală
o țeavă de sânge, mai perforam o vână cu agent termic
otrăvitor, treceam de toate, și de cabluri neașteptate de
telefon sau de curent electric, treceam de toate ca un
dement cu ochii-n flăcări, cu o daltă-n mână ca un
jungher de spintecat cerboaice isterice pe mozaicul
naosului. Iar când am obosit destul ca să pot adormi,
m-am culcat în propriile cearcăne ca în niște hamace
de aur, balansând răcoros peste împărățiile mele
subpământene.

O să ajung să-ți sun la ușă rar, de două ori pe an,
ca țiganu', de Înviere și în Ajunul Crăciunului,
și chiar dacă o să-mi răspundă bărbatul tău,
o să-l dau la o parte și o să-ți sărut mâna umedă
de ceapă, și ochii o să ți-i sărut, umezi de ceapă,
și buzele o să ți le sărut, cu gust dulce de drob de miel.
De când n-am mai ținut legătura, am devenit propriul meu
rege, administratorul unic al celei mai desăvârșite sărăcii
și oracolul secret al celor mai neașteptate răsturnări de
situație. Desigur, scuip pe orice evidență cadastrală
și mă vindec tratându-mă regulat cu farmacistele de
serviciu.

Tu nu știi toate astea, nu cunoști nimic din grandoarea
marilor jertfe; dacă ai găsi cumva un ou uriaș de pasăre
dispărută, nu l-ai păstra intact, așa cum se cuvine,
ci neapărat l-ai sparge ca să-i mănânci galbenușul,
să nu pierzi șansa de a-i gusta, concret,
unicitatea. Da, iubito, dar în muzeu, pe raft,
nu va mai rămâne nimic. Tu simți gustul istoriei,
dar tragi apa de la closet peste ce mai rămâne din ea,
eu prefer s-o contemplu, să-mi fac din istorie suvenir
sau să-mi sculptez din ea amuleta. Asta e diferența
dintre noi. În fond, e o simplă diferență de optică!
Eu rezist în dragoste atâta timp cât rezistă
carnea de lup sau de mamut în sângele meu,
cât timp mi se plimbă prin ochi fierul organic
al sălbăticiunilor. Mi-am făcut frecție cu gaz
pe necropola ultimului sărut și-apoi am luat o tărie
lungă cât o sută de ani cu prinții cei mai de soi ai cartierelor,
care mi-au amintit adevărata noblețe.

Mai fumează, mai atârnă-ți piciorul pe geam,
la etajul tău superior, ca pe fereastra unui castel
spaniol cu fântâni și sunet de chitară. Mai lasă-mă
să te privesc cuminte, dimineața pe răcoare, mai ucide-mi
zăpezile din mine cu un foc de întreținere, discret ca al
aborigenului de la Muzeul Antipa; sălbaticul din peșteră,
cu care stăteam pe jos, la discuții, dupa ora închiderii,
când devenea comunicativ.
Sunt în stare să gust încrâncenarea ca pe suprema
dovadă de forță, aici bărbăția mea lucreză la parametrii
cei mai înalți. Grija solemnă de a-mi gospodări răbdarea
naște, în cazul meu, monștri, înspăimântători, dar reumatici,
igrasioși, munciți de o blândețe degenerată. Și dacă totul
s-ar povesti invers, ca un fel de apă care se împinge singură
înspre izvor și rămâne, clocotind, acolo, istoria noastră
comună ar putea reîncepe oricând și, mai înainte de toate,
cu gândul lui Dumnezeu. Și cu văduvia noastră originară.
O, frumoasa mea văduvă a celei mai bărbătoase iubiri!
Ne așteaptă șantierele de lucru, barajele suspendate
și păstrăvii dulci ca mierea, caleștile cu deținuți soioși,
lipiți de noi ca niște îngeri ai păcatului, vagoanele cu pescari
deportați în Bărăgan la vâslitul pământului și plutitoarele
mănăstiri lipovenești, și gazdele cu ochi de sticlă care ne-au
marcat existența ca niște rude.

Desigur însă ca nimic nu e obligatoriu!
Nici viața noastră separată nu e obligatorie. Nici femeile,
pe care altădată mi le aruncau la picioare muscalii
ca pe niște mistreți pălmuiți, nu era obligatoriu să poarte
vreo ștampilă, nici alergia noastră cronică față de
îndobitocire nu-i obligatoriu să ne mai amintească ceva.
Și mai bine, în general, să nu ne mai amintim nimic,
nici măcar că există asociații de bloc care ar putea să ne
caute sau agenții matrimoniale care ne-ar putea alina
suferința prin telefon.
Să lăsăm să se mai joace și viața cu noi, că destul
ne-am jucat și noi cu ea prin subsoluri de teatre și cabine
vacante. Sărută, iubito, din partea mea, femeile de
serviciu, dă-le o floare și spune-le că le-am iubit
ca pe niște mame, că fiul lor trăiește și că l-a
adoptat drept tată pe Dumnezeu.

poezie de din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Dragoș Niculescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.

Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook