Să vină
Să vină, cine mai e de venit.
Profeți, prooroci, oratori.
Eu, cât mai am de trăit,
Am timp să-i ascult, uneori.
Știu, știu, vorbesc fără șir
Și se îngână, gesticulează.
Eu nu-i ascult să mă mir,
Nici anecdota nu mai primează.
C-o fi un potop, ori o ciumă
Și iarăși cam toate ce-au fost,
Rămâne veșnic rotunda sumă
De catastrofe - și-un veșnic post.
Oricum, vreau să-i ascult de la capăt,
Sunt abonatul lor la delir.
În scurt răstimpul, până nu scapăt,
Să-mi spună totul, din păr a fir.
Să vină toți! m-am răstit.
Cu tot ce-i în biblii și epopei.
Să văd în lumea asta ce-i.
Să vină-n față, deci! m-am răstit,
Profeți, prooroci, farisei.
Eu îi ascult, răstignit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- citate de Marin Sorescu despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- citate de Marin Sorescu despre vinovăție
- poezii despre viață
- citate de Marin Sorescu despre viață
- poezii despre timp
- citate de Marin Sorescu despre timp
- poezii despre păr
- citate de Marin Sorescu despre păr
- poezii despre creștinism
- citate de Marin Sorescu despre creștinism
- poezii despre Biblie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.