Timpul ca un câine
Timpul ca un câine latră uneori,
Trăiesc idei, mor cu idei, mai și trăiesc,
Dumnezeu a vrut pace, dar tot mai apr răni grave
Pe suprafața pământului, este un om mai mare
Acest pământ, iar timpul latră la el.
În fața cui să-ngenunchiez, poate în fața mea?
Poate mi-e sete doar de moarte?
Poate vreau să intru în imperiul întunericului?
Fără spaimă. Nu este ceva eroic, dar nici să trăiești
În nemurire nu e ceva eroic.
Mai bine noi vom prinde infinitul chiar de coarne,
Așa, să-i rupem dinții, coarnele, să-l dezvățăm
De lunga sa domnie peste noi.
Eulalie, sunte și lumină, un idol se ridică și-apoi moare.
God gave a loaf to every bird, poftim. OK?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre câini
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre religie
- poezii despre pace
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.