Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
ca un mușchi strămoșesc.
O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile
altfel decât baba ce-și topește cânepa în baltă?
De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului
ce scapără scântei în margine de drum?
De ce am râvnit altă menire
în lumea celor șapte zile
decât clopotarul ce petrece morții la cer?
Dă-mi mâna ta, trecătorule, și tu care mergi,
și tu care vii.
Toate turmele pământului au aureole sfinte
peste capetele lor.
Astfel mă iubesc de-acum:
unul între mulți,
și mă scutur de mine însumi
ca un câne ce-a ieșit dintr-un râu blestemat.
Sângele meu vreau să curgă pe scocurile lumii
să-nvârtă rotile
în mori cerești.
Sunt tremur de fericire:
ziua întreagă deasupra mea
puterile păsărești au arătat în triunghiuri
spre ținte luminoase.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.