Fiica pâmântului joacă
Spre diminețile tale râd,
soare vechi, soare nou.
Paseri aprinse se zbat prin văzduh.
Cine mă cheamă, cine mn-alungă?
A-la-la! E-la-la!
Subt gliile verzi o biserică este.
Acum o mie de ani
s-a scufundat în pământ.
Șapte popi țin și azi
liturghie în ea pentru dracu.
E-la-la! Pentru dracu.
Muritori uriași, muritori pitici,
țărâna de pe călcâie mi-o scutur
de crucile-nfipte pe casele voastre.
Clopotele să se tragă-ntr-o dungă.
Nimeni să nu mă ajungă.
A-la-la! E-la-la!
De-acuma joc. Fiica pământului
sânii și-i îngrădește cu spini.
Se prăpădesc de vedenie
popii luminii,
popii adâncului.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre jocuri
- poezii despre draci
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.