Pământul
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu.
Văzduhul topit ca ceara-n arșița de soare
curgea de-a lungul peste miriști ca un râu.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.
N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg și-ucigător de mut,
nimic?
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic și supus -
și pe sub glii ți-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.
Pământul răspundea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- citate de Lucian Blaga despre urechi
- poezii despre suflet
- citate de Lucian Blaga despre suflet
- poezii despre râuri
- citate de Lucian Blaga despre râuri
- poezii despre Soare
- citate de Lucian Blaga despre Soare
- poezii despre Pământ
- citate de Lucian Blaga despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.