Măiastră
o pasăre îmi stă mereu în preajmă
devreme ce o pot gândi neîncetat se-așează
pe ciolanele strămoșilor, pe capul meu
de miel frumos în somn și-n măduva
spinării când fac dragoste
o scot cu ghiarde-ncleștate
pe marginea căldării
din fântâna înghețată
când beau o simt zvâcnind
cum viscolește până-n creier
și uneori e aerul ce-1 trag în piept
înăbușindu-mi surd plămânii
ou un vârtej uscat de pene
îi fulgeră pe pliscul ascuțit
de câte ori încep să scriu
și când pe frunte îmi pleznește
cu zgomot înfundat vre-o vână
din carne îi culege
ea șarpele-otrăvit
o-mpușcă-acele de muguri și
cade-n câmp pe linia ferată
toamna pe mușuroaiele de grâu e
partea neagră a clepsidrei bate cu
furie și-mprăștie orgolioasă
carapacea armărilor cu miezul
stafidit își face cuibu-ntr-un pian
când ies din casă îi simt penajul
moale-ncurcat între canaturi
mă poartă-n zbor
și-o amăgesc
dându-i din mine partea grea
de apă și de sare
și când ajung
țărmul de sus
în soarele torid
scheletul ei împrăștiat
din aripi tot mai bate
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viscol
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre pian
- poezii despre orgoliu
- poezii despre oi
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.