Cumpăna
Dalanț închipuie două cercuri culcate
două cercuri de bronz cât două
stadioane străpunse de urlete cât două
lacuri virgine de munți dar cine mai știe
în care din ele atârnă mai greu mai ușor
într-uni e plumbul mai mult decît morții
măduva țeapăn sticlind de alcool uitarea
ce-ntunecă fără motiv și leii roșcați ce
te-așteaptă la uși o grămadă de sare și var
carcase de ipsos pe aripe rupte
în alta e aerul netrecut încă
prin pieptul de om
să se schimbe-n cuvânt
și-s trupurile noastre iubito
îmbrățișate minutare
pe cadranul unui ceas bătând
în cumpănă perfectă stă balanța
și talgere-i sunt ochii mei
în somn sau la trezie
la fel închiși
rotindu-se sub cerul fix
și plin de întâmplări ce se
repetă
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre uitare
- poezii despre somn
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre plumb
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.