Luceafăr de iarnă
Priveliștea sta să se nască,
se-ncercă o lumină albastră,
răsărea peste inima noastră luceafărul
rană cerească.
Și nici-o durere pe-ntinderea vastă,
sinele ținea adânc să-și cunoască,
dealul cu tine și zarea de iască nășteau
cristalin din propria-mi coastă.
Și totu-mi părea de demult cunoscut,
chiar viața cu viața prin care-am trecut
și fiece lucru sporind în oglindă.
Și raza ce-n timp unduind o aud,
de-aș prinde-o-ntr-o lupă de mugure crud,
ce-naltă-nflorire ar fi să se-aprindă.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre naștere
- poezii despre muguri
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre durere
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.