Cristal incandescent
Se-aude parcă foc de artificii subt mugurii
ce-au început să crape, de suflet să le simt
și mai aproape tot freamătul acestor dulci
suplicii.
În seara calmă cine-ar vrea să sape prin
iarba fumurilor vestigii, prin lutul stins de
ceară de efigii va da de miezul înstelatei
ape.
Din mine lucrurile sunt retrase asemeni
lanurilor mari din coase, asemeni valurilor
din corăbii.
M-adun în centrul strict al unei raze, în
golul fierbințelii luminoase, cristal cu
filament de-oțel de săbii.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre muguri
- poezii despre marină
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.