Ultima ninsoare
O palidă și ultimă ninsoare își
scapără curatele scântei, de bună
seamă albii ghiocei atraseră lumina
migratoare.
Ce pace-n trunchiuri tinere de tei, în
boabele subt lut netemătoare. În miezul
ochiurilor de izvoare, în proaspătu-
nceputului temei.
Și dăruit și mai degrabă-nvins. Un
candelabru mare s-a aprins, mângâietor
și-aerian să se adune,
de parcă-n înălțime dinadins
și secole în urma ar fi nins
pe noi zăpada să ne-ajungă-anume.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre lut
- poezii despre ghiocei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.