Sub luna plină
Sub luna plină,
Când pulberi argintii
Se strecoară tandru luminând
Grădinile nopții,
Moartea, zeflemist cernit,
Se apropie și-ți șoptește la ureche
Ca un vechi prieten îngenuncheat în rememorări.
Sub trandafirii verii,
Când rozul pătrunzător
Veghează în aerul amurgului
Răsucit printre frunzele sidefii,
Dragostea, cu mâini mici,
Vine și te mângâie
Cu o mie de amintiri,
Și-ți pune
Întrebări pline de fermec, la care tu nu ai răspuns.
poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roz
- poezii despre vară
- poezii despre urechi
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.