Gol
mă răstignesc cruci
cerul pe umeri mă duce gol
răsuflă pământul obosit
trag înapoi timpul
am uitat să cumpăr
sfoară din ghemul vieții
un dulap dintr-un cimitir
mi-a lăsat
ultimul cuvânt
liber
oamenii obosesc de multe ori
să fie oameni
și atunci nu mai sunt
nici măcar
trecut
poezie de Viorel Muha (aprilie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre cuvinte, poezii despre cruce sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.