Glossă pentru Sfânta zi de Paște
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur,
Atâta taină, atâta pace, vis și iertare lasă-n jur.
Călătorind în timp, prin timpuri, de generații ne-ai iertat,
Iar noi, iudaice popoare nevrednice, te-am alungat.
Tu dus-ai crucea pe Golgota și chinuri mari ai îndurat.
Pentru copii Tăi, Iisuse, la tâmple ghimpi de gheață ard.
Ești biciuit și prins în cuie prin pământescul legământ,
Ți-e-n suflet rana-nsângerată și ochiul Tău îl văd plângând.
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum...
Și în smerenie se-apleacă, oh, mâna Ta pe orice drum!
Tu fi-vei candelă și lege, Tu drept mereu vei judeca
Sărac, bogat, bătrân și tânăr! Durerea Tu-i vei mângâia.
Și-n negura întinăciunii, neștiutor, când a picat,
Doar Tu ai plâns, lumină dându-i și mâna Ta l-a ridicat.
Cu toate astea numai omul la moarte grea te-a osândit
Și-ntre tâlhari, în chinuri grele, Iisuse, moartea ți-ai găsit.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Precum un baci plângându-și oaia, iubirea noastră-ai căutat.
Când brațul grijilor ne-apasă, atunci doar, Doamne, te rugăm,
Să vii-n întâmpinarea noastră, căci rătăcind, te căutăm.
Ni-i taina-nchinăciunii, Doamne, atât de crudă, atât de grea...
Și vai, atâta de nevrednici noi suntem de iubirea Ta.
Dar bun păstor al omenirii, Tu ierți. Hristos a înviat!
Ne ierți, mai buni să fim în lume, s-avem un suflet mai curat.
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat
Și calea către mântuire și Cerul Sfânt le-ai arătat.
"Ia-ți patul tău de-acum! Și du-te!" Și s-a supus poruncii Tale,
Apoi, în Cana Galileei, din apă, vinul cel mai tare
Făcut-ai, Doamne! Câte-n lume minuni înfăptuit-ai.
Dar, deși văzând acestea toate, eu îmi duc viața în zadar.
În răzvrătirea și în moartea de gheață-a marelui păcat
Ce avându-l, prin Adam și Eva, moștenitori, l-au preluat.
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dar între noi, iubite Doamne, munți de păcate se ridică.
Sunt suflete încătușate și suflete arzând de dor
Și numai Tu ești mângâierea și alinarea tuturor.
Tu îi eliberezi din lanțuri, le vindeci rana din priviri,
Ești steaua care strălucește și taina veșnicei iubiri.
Ești farul ce călăuzește lumina vieții către Rai,
Celor care greșesc și iartă, iertare veșnică le dai.
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Nesimțitor ne este trupul! Ne e mereu, mereu mai frică.
Povara crucii noastre doare, pe umerii mai slabi mereu,
Cu pași mărunți pornim spre ceasul calvarului... Oh, Dumnezeu,
Îngenunchez în astă clipă cerând iertare clopot viu
Cu îngerii și sfinții-n ceruri, să te slăvesc, să pot să fiu.
Ah, scoate-mă din întuneric, din ghena lutului lumesc!
Iisuse să mă-ntorc la tine, în orice ceas să te slăvesc.
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii
Să ne ridici din tina vieții, devreme a ne mirui,
Doar Tu verși lacrimă și sânge și speli cu mir întunecarea,
La Tine, oh, Iisuse blânde, găsim de veacuri împăcarea.
Lumină ești și cât de dulce! Și cât de bun vindecător,
Un neasemuit prieten, un sfânt și drept judecător.
Tu ai iertat mișei ce-n lume te-au dat pe treizeci de arginți.
Hristos a înviat! E Paște! Și oamenii sunt fericiți...
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Să fie moartea mai ușoară când peste trupuri va veni!
Căci noi murim cu orice clipă. De neguri, sufletu-ncărcat
Se-apleacă în putreziciune, cu fiecare alt păcat.
Dar Tu, prin ruga Ta, văd bine, de neguri iar ne mântuiești
Și ca un bun păstor de oameni, oițele ți le păzești.
O, mulțumire Ție, Doamne! Veniți, Hristos a înviat!
Venit-a iar să spele lumea fărădelegii de păcat.
Să ne împuținezi povara... Povara fiecărui, știi!
Când sufletul ni-i greu de gânduri și de păcate, doar Tu vii,
Dar vino și-naintea morții și moartea noastră o ridică!
Te-ntorci de fiecare dată și ierți în fiecare clipă,
Dând orbului lumină, Doame, pe cei greșind Tu i-ai certat.
Pe tronul Tău, cu mare slavă, căi pământești ai apucat,
Va-mpărtăși cu bucurie pe toți ce-o caută acum,
Iisuse, oh, lumină vie, căldura duhului Tău pur.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iertare
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.