Iubiri neîmplinite

Ele sunt ca trenurile pierdute
Care nici n-au plecat din staţii
Sau ca zborurile căzute în derizoriu
Care n-au decolat spre azur
Toate din tagma rătăcirilor
Vezi că iubirile au viaţă în sine
Dar mai întâi trebuie să se nască
Şi unele mor înainte de a se naşte
Iar alea sucombă hai hui
Şi atunci se risipesc şi dispar
În spaţii triste de regrete
Şi în cuantumuri de nostalgii
Acele care erau posibile
Cândva erau cât pe ce să fie
Dar nu a fost să se împlinească
Ele pe urmă amplifică drame
Şi multiplică alte ne împliniri
Sfârteca ceva prin suflete
Şi taie răni adânc în răsuflări
Ori sfâşie văzduhuri de dor
Sau sfârtecă orizonturi de vise
Odată ar putea cumva să renască
Într-o formă cu totul paralelă
Cu alte profile şi extrem de vagi
Labile psihic şi lascive mintal
De fapt sunt psihedelice pe rol.

poezie de David Boia (14 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!