Iliada pe dos

Un cal pentr-un poem, o Iliadă,
În scoicile mirositoare –pace fadă,
Cal de bătaie eu ofer, îţi dau,
Preferă tu ce crezi, un mic bau-bau.
Singurătăţile se tot hrănesc cu frică,
din efemer vom face o şeptică,
pe coapsele miresei se prăvale
misterul pasiunilor carnale,
că de din vale de Rovine scrie
poetul într-o sferă aurie,
tu nu ştii ce înseamnă not to be,
astfel ne înţelegem, jucării
suntem în mâinile Demiurgului,
cenuşă în scrumiera Lui.
Cuţitul cu plăsea de trandafir
l-am pregătit când n-am să mă mai mir,
cum te iubeam cândva, te nisipeam
şi-n valuri iar te adunam,
ţara tristeţii este-n fiecare,
unii se duc departe de hotare,
mieii ce plâng se-aud numai în somn,
flămândul nu visează un somon,
Confucius este partenerul lui Antoniu,
Tu te alegi cu algele, cu tonul,
Ai fost un înger, astăzi eşti banal,
Atingi treapta de jos, monumental,
Cât despre o cetate zisă Troia
O să ne spună orbul din Minoia.
Nu poţi ceda, nu poţi muri, deşi se moare
La Topolog, la Hiroshima sau Canare,
De-ai fost cândva un dinosaur,
Nu are importanţă, scrii cu aur.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!