Lui... Regelui!
Pentru mine-n lumea asta, de n-ai fi tu n-ar fi nimic,
Mai mult ești ca un prieten sau cu a mare un amic,
Un îndrumător în viață, printre prăpăstii, mărăcini
Un deschizător de drumuri, produs al veșnicei lumini;
După furtuni ce-ai pătimit și lacrimi reci de-mpăcăciuni,
În pace tu te odihnești, lăsând în urmă-nțelepciuni,
Oricum, cumva, eu vreau să știi, te voi păstra în amintire
Neam dupa neam te va afla... în armonie și iubire!
poezie de Vasile Zamolxeanu (9 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- poezii despre viață
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pace
- poezii despre odihnă
- poezii despre monarhie
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.