Gurmando!
Gurmanda mea, îmi ceri întruna
Să-ți 'stâmpăr foamea negreșit.
De-mi ceri și soarele și luna,
Îți scutur cerul preaiubit.
Nu-ți pasă de e zi sau noapte,
De anotimp nu vrei să știi;
Eu, cu bucate gata coapte
Nu pot mereu să te îmbii.
Ți-am oferit inima toată,
Te ospătează, draga mea!
Ea niciodată nu se gată
Oricât să iei din ea ai vrea.
De-ar fi să știi că tinerețe
Și viață fără de sfârșit
Doar în răbdare și blândețe
Mai pot să fie de găsit...
Gurmandă ești, a mea iubire!
Nesățiosu-ți apetit
Mi-e și canon și izbăvire,
Neprețuitul dar primit.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre noapte
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâncare
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.