Ciuleandră

Ne-am prins în hora noastră fascinantă,
Cântau toţi lăutarii ca nebuni
Şi iar, când îmi călcai opinca toantă
Credeam că ai un tic, nu gărgăuni.

Săltai în pasul iute, de ciuleandră
Cu talpa friptă-n jarul de cărbuni
Şi-acele zvârcoliri de salamandră
Făceau în mintea mea rebeliuni.

Dar iureşul acesta hiperbolic
Sfârşea-n aceleaşi aprige genuni
Şi iar ultragiat şi melancolic
Dădeam cu bolovani după minuni.

Tu iar clipeai din ochi a duioşie
Cum scânteie iubirea celor juni
Şi-n hora ta m-ai dus o veşnicie
Ce-mi da noi fire albe în perciuni.

Cum vine ea, iubirea, tăvălugă
Şi intri-n jocul ei nelămurit -
Ciuleandră tropotită şi zvârlugă...
Deloc la pieptul meu nu te-ai oprit!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (4 martie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Votează! | Copiază!