alfabetul înăuntrului
Dacă aștepți o mână
o voce să-ți vină în sprijin
este sfârșitul
doar vântul te știe înăuntrului tău
îi pot crește mâini și nu-i murmur acela
este glasul, învață vocalele abia
aaaa uuuu oooo iiii eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului
!
ar părea că mușcă din cenușă nervul
lacom căutând un atom măcar nears
astfel începutul, altul, te prinde de călcâi
unde fugi?!
crește în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere
Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
rotește
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse
învinge
vânt, nori fugaci, secundar înfricoșat acum țopăind
din doi în trei, doi în trei
gata
bcdfghjklmnpqrstv
și altele
labirint și straturi
să-ți încălzească nervul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre râs
- poezii despre creștere
- poezii despre alfabet
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre voce
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.