Tragedia mărului
În ziua a șaptea,
Când șarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: " Am inventat un joc nou."
Surprins, șarpele, și-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: "Vezi acest măr?"
Îl strivesc și, iată, cidru."
Șarpele a tras o înghițitură bună
Și s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut și a spus:" Fii Dumnezeul meu."
Eva a băut și și-a desfăcut picioarele;
Apoi, a chemat șarpele șpanchiu
Și s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga și i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beției, a încercat să se spânzure în livadă.
Șarpele a dat-o pe explicații, smiorcăindu-se " Stai! Stai!"
Dar din cauza băuturii i se împleticea limba.
Eva a început să țipe: "Viol! Viol,"
Lovindu-l în cap.
De-acum, oriunde apare șarpele, ea strigă:
" Iată-l, iarăși vine! Ajutor! Vă rog, ajutor!"
Disperat, Adam sparge un scaun de propria căpățână,
Iar Dumnezeu spune: " Sunt foarte mulțumit de povestea asta".
Și toate se duc dracului.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre șerpi
- poezii despre tragedie
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre mulțumire
- poezii despre jocuri
- poezii despre inventatori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.