Pe cioară-o lasă nervii
Cioara, simțind că-o lasă nervii,
Descoperă în fiecare pană dovezile unei crime.
Cine a comis toate aceste fapte?
Cine sunt acești morți vii, cu rădăcinile în nervii și în sângele ei,
Înnegrindu-i penele?
Cum ar putea să evadeze din cușca penajului?
Și de ce acesta a adăpostit-o atâta vreme?
Este ea oare arhiva tuturor acuzațiilor care i se aduc?
Sau doar scopul acelor stafii, ultima lor răzbunare?
Sau prizoniera lor, de neiertat?
Nu va putea fi nicicând salvată.
Închisoarea ei este pământul. Înveșmântată-n propriile convingeri,
Încercând să-și amintescă păcatele trecute,
Zboară cu bătăi greoaie de aripi.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre sânge
- poezii despre salvare
- poezii despre moarte
- poezii despre fantome
- poezii despre ciori
- poezii despre aripi
- poezii despre arhive
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.