Pe drumurile vieții mele
Pe drumurile vieții mele
Au trecut pe lângă mine multe ființe minunate,
Toate îmbrăcate în alb, toate strălucitoare.
Într-un târziu, am intrat în vorbă cu una:
"Tu cine ești?"
Dar ea, ca și celelalte,
Și-a plecat smerită privirea,
Apoi mi-a raspuns în grabă, stingherită:
"Sunt, bineînțeles, fapta bună;
M-ai întâlnit de multe ori în viața ta."
"Da, dar nu cu figura asta smerită," i-am răspuns;
Și dintr-o singură mișcare, cu mână viguroasă,
În pofida împotrivirii ei,
I-am smuls voalul
Și-am văzut fața mândriei.
Ea, umilită, a plecat;
După ce m-am gândit o vreme,
Mi-am spus:
"Smintitule!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre smerenie, poezii despre mândrie, poezii despre mișcare, poezii despre bunătate sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.