lingură, păsări, rame iar păsări !
Sunt lemnarul
astăzi mi-am făcut lingură cu mâna mea
am scobit o bucată de scândură de plop rămasă
de la un coleg mai iscusit
care a sculptat un Iisus răstignit.
Simt cum lemnul îmi va domestici
mâinile-iade zburdând în ierbi albastre din
albele câmpii
de data aceasta vor învăța blândețea
ca atunci iubito, îți amintești?
cel mai bine voi începe a strunji în lemn o vrabie apoi
un porumbel toate în zbor până ce
voi căpăta îndemânare la
vulturi
Voi face, ba nu, nu voi reuși ramă dorului
Ramă în care să încapă toți
prietenii
o voi sculpta în cer sus
sus în sala mare a îngerilor
să-i recunoască, să le țină lumina
oriunde vor fi
..
o obsesie mai veche mă caută
să repar păsări nu din lemn
cele vii
vii
.
abia aștept să vină ora mesei
am lingură din lemn
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre sculptură
- poezii despre lumină
- poezii despre lemn
- poezii despre arte plastice
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre îndemânare
- poezii despre vulturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.