Coșmar 1
Tăcere. Și-a bătut ceasornicul ultima secundă
și nemărginirea a împins genele la păcat.
Umbrele deșirate se duc la praznicul vițelului de piatră.
Că adormiră până și blestemele.
Se strecoară ușor prin nările porții
și coșarii trec palizi pe stradă, cu pisicile bolnave pe umeri.
Nu pot sparge lacătul veșniciei.
Va trebui să ies pe sub poartă pentru că plesniră ulcioarele.
Și clipele se risipiră în spițele roții.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.