cine să strângă?
în mine-s înălțate mori de vânt
mori grele
piatră pe piatră și aripi mari cât
dublul brațelor întinse
intră docile grăunțe-așteptările
intră aspirații colțuroase, ascuțite
intră zbatere trăită cu o secundă abia
moraru-i ațipit ori vremea lui
prelinsă în lehamite consacrată nici măcar
de umbra-i în flăcări nu i-ar păsa
nu-i
cine să strige făina
nu-mi răspunde decât
să mă vând
hei, cerule, îți voi recita o poezie nouă
pentru tine
plătește-mă din belșug
mi-e creștetul ca pământul crăpat
morile-mi macină a pustiu
singure
cine să le ceară, cât
și în ce să strângă făini amare
și cele din care
s-ar putea coace pâine Morții
câtă risipă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre pâine
- poezii despre poezie
- poezii despre foc
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.