Bâlciul deşertăciunilor

De unde rezultă că nimic nu se pierde,
se transformă în perje,
Unul urlă şi atacă,
cu o vorbă se îneacă,
din bârlog mirositor,
are de -nchisoare dor,
Dumnezeu, cum e-nţelept,
mestecă în lut atent,
unii-aur, alţii- fier,
alţii –fiere, grea de zer.
Un maestru mai pervers,
nici galactic, nici invers,
scoate vânturi chiar pe bot,
că în fund are un dop,
biet trufaş, cu cine el
se compară? C-un purcel.
Că din zgură s-a format,
în pulbere s-a fost uitat.
Aruncat din bar în bar,
a ajuns vermicular,
din sicriu sărind, va scrie
un poem cât pentru-o mie
de nebuni, tu, floarea mea,
să te-nduri de soarta sa.
Am să tac, ducă-se, drac
el nu este, dar ar vrea,
dracul are-n el ceva,
tot cu degetul în nas,
îl mai mută-n alt popas.
Seamănă cu-o avionetă
prăbuşită în toaletă,
pare-se că la femei,
s-a închis, cu mult temei,
să nu-l vadă zâna blondă
din cenaclul LA ROTONDĂ.
Un prieten el găsi,
nu cunoaşte a, e, i,
adică analfabet
este bietul platonet,
fost boxer, de prea mulţi pumni
i-au pătruns doar gărgăuni,
un fecior are, dar cui
sare-n beregata lui,
a lui tat-su, cel boxer,
nu-i dă casă, nici parter,
minte bietul neavând,
ce să-i dea, un pumn, un vânt,
a fugit, printre sărmani,
se visează american,
ca orice portorican,
plânge după-ai săi Balcani.
unde purici nu făcu, doar un fiu,
Nea Plătică, fost în SUA,
cu celebra zisa Pruna
au ucis doi bătrânei
pentru patru sute lei.
În final i-au prins, ei zac
la pârnaie, stau colac
pentru bieţii violatori
cu hormonii repejori,
Doamne, de ce nu-i făcuşi
câini, pisici, broaşte de uşi,
ca să mai avem folos
de la lumea de mai gios.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!