Simt cum se ridică ceața
patru treizeci și unu dimineața
simt cum se ridică ceața
din străfunduri înspre ape
și te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi și mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
și m-aș fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferința e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simțit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
și nu știe ce e ohmul!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre săptămâni
- poezii despre suferință
- poezii despre prezent
- poezii despre mâini
- poezii despre dimineață
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.