Miezul mocirlei
Fulgurații de foc și de sânge
Îngerul morții lacrimii strânge
Goluri de milă în plină durere,
Caninii se topesc de plăcere.
Foamea virgină-n cântec duios
Strivește greierul confuz, nemilos.
Generații iau repaus în neființe
Stropi de venin, înăbușite dorințe.
Luna risipește evantaie-n vitralii,
Arome de sânge-s în nări de canalii,
Crucea n-are astâmpăr în piatră,
În singurătatea-i umbrele latră.
Toamna se mută în torțe de fum,
Mii de iubiri împrăștie scrum,
Ocean de-ntrebări urcă în țară
Pe ceru-i de zgură a-nmiita oară.
Suntem hologramă aprinsă în foc?
Sau stirpea de azi e fără noroc!
Port imagini adânci în sufletul meu
Și miezul mocirlei crește din greu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plăcere
- poezii despre ocean
- poezii despre noroc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.