Flori rupte
Numai părinții au rămas să plângă
acei tineri sortiți ca să dispară,
c-au fost uciși cu gaze și pară
de Corupția cu inima nătângă.
De atunci nu mai contenesc să frângă
și alte destine de tineri frumoși.
Ei nu erau îndrăciți ori păcătoși,
dar moartea n-au putut s-o-nvingă.
Dar în orașe mulțimea tot strigă:
Să terminăm cu tot sistemul corupt
ce la călcarea legilor instigă,
cu cei ce avuția țării au supt!
Pentru gingașe flori care le-au rupt
răzbunarea din cer să îi atingă!
sonet de Ioan Friciu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre corupție
- poezii despre țări
- poezii despre tinerețe
- poezii despre plâns
- poezii despre oraș
- poezii despre moarte
- poezii despre legi
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.