Arşi... Foc

Firave trupuri, minţi junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.

Ajunşi pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgeraţi ca-n tunet...
Neştiind că moarte oriunde apare.

S-au stins -pe-al indolenţei rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraş moral instabil...

... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocenţa-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu duşman...
E azi şuvoi de lacrimi, milă.

Mă bântuie urlet de groază
Din clubul morţii în artificii
Topind vieţi într-un vis, o oază
În mintea anoxică în suplicii.

Îmi plâng boboci de-al meu popor
Ce-aveau să înflorească o ţară,
Ce-i azi rănită, părinţi mor
C-ai lor copii-au ajuns să moară...

La mame, taţi, pe braţe... aseară...
Sunt tot revoltă, tot o fiară!

PS
Arşilor în "Colectiv", Clubul morţii-n Bucureşti... şi nimeni n-ar răspunde... iară,
ISU, inspectoria inutilă, zisa "Poliţie" Locală
Tagma controlorilor "neanunţaţi"... cu toţii demni de ocară!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!