Luna

Am privit aseară luna,
Mă privea duios şi ea
Şi cu raza-i de lumină,
Faţa parcă-mi atingea.
Era rotundă, lucioasă,
Tot privind atent la ea,
Acum ştiu de ce-i frumoasă,
Chipul tău îl oglindea.
Avea ochii ca ai tăi,
Mă privea cu-n dor nebun,
Aruncând în jur văpăi
Şi-am dorit să mă răzbun.
Să nu poţi să mă mai vezi,
Am tras storul la fereastră,
Am ascuns şi ochii-mi umezi,
Ce plângeau dragostea noastră.
Dar razele ei, tremurând,
Găsesc ca să intre mijloc,
Prin pleoapele-nchise pătrund,
Prin storuri subţiri îşi fac loc.
M-acoperă lumina lor blândă,
Mă leagănă-n braţe cu dor,
De dragoste iarăşi flămândă,
Mă las, vrăjită, în braţele lor.

poezie de Virginia Pârvu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!