Felinare aprinse pe râu
Plutesc felinare pe râu
cuminți călăuze spre moarte
corăbii de ambră și grâu
topite în cețuri, departe
Le facem cu mâna, blajini
de nu ni s-ar pierde solia
vecernia tremură-n crini
acum se-nfiripă magia
E ora când cei ce-au rămas
înalță orații de jale
precum un Orfeu fară glas
orbit de făclii vegetale
Plutesc felinare-n armuri
de gânduri ce nu se destramă
spre câinele cel cu trei guri
ce rupe sigiliul la vamă
Un fel de șerpași eterați
prin munții aducerii-aminte
ducând la părinți și la frați
merindele inimii, sfinte
Se pierd licărind tot mai rar
spre țărmuri din altă plămadă
le prinde un înger-pescar
cu ancore mici de zăpadă
Lămpașe fragile de fragi
pe apa ce nu se mai curmă
ofrandă la ființele dragi
ca semn că le-ajungem din urmă
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vamă
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
- poezii despre ore
- poezii despre mâini
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.