Arheologia sentimentului
nu-ți simt sângele tânăr
de bărbat în floare
alergând prin propria-mi copilărie
trecând prin anotimpurile timidității
ca un înger pe chindie,
nu-ți simt inima mângâind candoarea,
doar labe flămânde de lup
și amintirea unei copile cu păr saturnian
cu umbra liliachie lipită de trup,
nu-ți simt plânsul din timpul- dor
învolburat ca albia unui izvor,
doar copita și mugetul de cerb în rut
și ploaia albind sufletul tău
și inima ta chemând un alt ecou
prin ploi mărunte lovea lumina prin vitralii
și nici primul poem nu l-ai scris pentru mine
cu degete de îndemânatic scrib
locuiai in mijlocul durerii mele
doar buzele arse de dor
povestea sărutului și-o strig
și coapsele-nflorite în primăveri
și odiseea sânilor-un film vualat mut-
și părul ca o metaforă vie crescând
doar trupul cu toate-armele în pârg
îți colora privirea flămândă și viața de cuc
copila timidă se tot privea femeie
în fața oglinzii-dumnezee
își despletea în valuri părul, cădea rochia-șuie
se tot gândea la tine în nopți cu lună mlădioasă
când dorul îi tot zidea câte o coastă
și nopțile foșneau ca o mireasmă
prin sânii ei pulsa și primăvara-n muguri
la tine valsa doar vara, incandescente țeste
povestea noastră azi n- o mai poți scrie
lovește ploaia rece prin ferestre.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre îngeri
- poezii despre îndemânare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.